MESERÍE, meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.). Vezi definitia »

CINEMANÍE s. f. pasiune exagerată pentru cinema. (< fr. cinémanie) Vezi definitia »

GIRÁȚIE s.f. Mișcare de rotație, mișcare circulară. [Gen. -iei, var. girațiune s.f. / < fr. giration]. Vezi definitia »

SPLENALGÍE s.f. (Med.) Durere a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénalgie, cf. gr. splen – splină, algos – durere]. Vezi definitia »

síndie, síndii, s.m. (înv. și pop.) primar, ispravnic. Vezi definitia »