CONSTITÚȚIE, constituții, s. f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis. Vezi definitia »

văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile Vezi definitia »

PEDIPLANÁȚIE s. f. proces de formare a unei pediplene. (< fr. pédiplanation) Vezi definitia »

ALOTRIOFAGÍE s. f. tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile. (< fr. allotriophagie) Vezi definitia »

GALIMATÍE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuză. [Var.: galimatiás s. n.] – Fr. galimatias Vezi definitia »