cróznie (-ii), s. f. – 1. Cîrlig folosit de hamali. – 2. Sarcină de lemne, constituită de cantitatea pe care o poate căra în spinare un om. – 3. Povară, sarcină, legătură, balot. – Var. croznă, crosnă, croșnă, crojnă. Bg., sb., rut. krošnja „coș” (Cihac, II, 85; DAR); cf. ceh. krozno „cîrlig de hamal”; încrozn(i)a, vb. (a căra o povară în spate); descrozn(i)a, vb. (a descărca, a da jos o povară). Vezi definitia »

APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia. Vezi definitia »

ANOREXÍE s. f. pierdere a poftei de mâncare; inapetență. ♦ ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. (< fr. anorexie, gr. anorexia) Vezi definitia »

CATALEXÍE s. f. tulburare a cititului, constând în tendința de repetare a cuvintelor și propozițiilor. (< germ. Katalexis) Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie. Vezi definitia »