SUSTENTÁȚIE s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen. -iei, var. sustentațiune s.f. / cf. fr. sustentation]. Vezi definitia »

SPECIÁȚIE s. f. (biol.) fenomen de apariție a unei noi specii. (< fr. spéciation) Vezi definitia »

FOTOCONDÚCȚIE s.f. Fotoconductibilitate. [< fr. photoconduction]. Vezi definitia »

GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază formele de relief ale suprafeței pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologie. Vezi definitia »

PNEUMOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile plămânului și tratamentul lor. (< fr. pneumologie) Vezi definitia »