PARONÍMIC, -Ă adj. Referitor la paronime, la paronimie. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altuia, asemănător cu el. [< fr. paronymique]. Vezi definitia »

EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul protestant. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus. Vezi definitia »

FORPÍC, forpice, s. f. Compartiment etanș la prora unei nave destinat să limiteze invadarea apei și în care se păstrează lanțul ancorei, vopsele, odgoane, etc. – Din germ. Vorpick. Cf. engl. fore peak. Vezi definitia »

ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique]. Vezi definitia »

ANTROPOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) era cuaternară, carac-terizată prin apariția omului. (< fr. anthropozoïque) Vezi definitia »