APLANÁRE s.f. Acțiunea de a aplana ; potolire, liniștire, îndepărtare. [< aplana]. Vezi definitia »

DESCHÍDERE, deschideri, s. f. I. Acțiunea de a (se) deschide și rezultatul ei. ♦ (La șah) Primele mișcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acțiune ofensivă. ◊ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanța, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanța orizontală dintre marginile spațiului unui gol. 2. Spațiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare și aerisire sau pentru circulație. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafață rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarței pământului. ◊ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafața pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deșchídere s. f.] – V. deschide. Vezi definitia »

strucináre, strucinări, s.f. (înv. și reg.) strivire, zdrobire. Vezi definitia »

DEZEXCITÁRE s.f. Revenire a unui sistem atomic sau nuclear dintr-o stare energetică superioară într-una inferioară. [Cf. fr. désexcitation]. Vezi definitia »

scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. și fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. și pop.) scotocire, răscolire, răvășire, scorbelire, scortelire. 3. (înv. și pop.) ivire, scoatere la lumină. 4. (reg.) percheziționare. 5. (fig.; pop.și fam.) cercetare atentă, analizare profundă. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; în forma: scorocire) însușire (pe baza studiului și exercițiilor). 8. (înv.) răspândire, împrăștiere. 9. (reg.; despre oi) împingere, îmboldire, înțepare, pentru a răsfira. 10. (reg.; în forma: scorocire; despre vești, păreri) difuzare, emitere. 11. (reg.) născocire. 12. (fig.; înv. și reg.) ridicare, înălțare. 13. (fig.; înv. și reg.) ațâțare, stârnire, agitare. 14. (reg.) enervare; înfuriere; răstire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare înainte de împreunare. 16. (înv.) trezire. 17. (înv. și reg.) ivire, apariție; iscare, stârnire. Vezi definitia »