CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi. Vezi definitia »

subreánă s.f. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »

IZOBÁTĂ s. f. v. izobat [în DN]. Vezi definitia »

METALOCERÁMICĂ s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu fabricarea de piese, obiecte etc. din metale și aliaje pe baza pulberilor metalice. – Din fr. métallocéramique. Vezi definitia »

șeușoáră, șeușoáre, s.f. (pop.) șea mică, șeluță, șeuliță. Vezi definitia »