OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la apus de un punct de referință. – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis. Vezi definitia »

INDEHISCÉNT, -Ă adj. (Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr. indéhiscent]. Vezi definitia »

INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens) Vezi definitia »

PRESÁNT, -Ă adj. care presează (2). ◊ (fig.) care cere o rezolvare grabnică, urgentă. (< fr. pressant) Vezi definitia »

INERÉNT, -Ă, inerenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis. Vezi definitia »