Definita cuvantului muncă
MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muncă
IDEOGRÁMĂ, ideograme, s. f. Semn grafic care notează un cuvânt nu prin litere, ci prin desemnarea noțiunii și care este folosit în unele limbi. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéogramme. Vezi definitia »
SINTEÁZĂ, sinteaze, s. f. Enzimă din clasa sinteazelor. [Pr.: sin-te-a-ză]. Vezi definitia »
CARPÉTĂ, carpete, s. f. Covoraș. – Din fr. carpette. Vezi definitia »
CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera]. Vezi definitia »
FARINGÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei faringelui. [< fr. pharyngite]. Vezi definitia »