ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”. Vezi definitia »

ÎNSCRÍE vb. III. tr. 1. A scrie, a menționa (ceva) într-o listă etc.; a înregistra. ◊ A înscrie în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals. 2. (Fig.) A însemna, a consemna. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice. 4. (Sport) A realiza un punct (la joc); a marca. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind, perf. s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. inscrire, lat. inscribere]. Vezi definitia »

ABLEPSÍE, ablepsii, s. f. (Med.) Cecitate. – Din fr. ablépsie. Vezi definitia »

EXTENSOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie]. Vezi definitia »