MÉNTOR s.m. 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise și preceptorul lui Telemac]. Vezi definitia »

BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur]. Vezi definitia »

PULVERIZATÓR s. n. aparat pentru pulverizare (2). (< fr. pulvérisateur) Vezi definitia »

izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție. Vezi definitia »

AMBREIÓR s. m. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legătura anumitor părți ale discursului. (< fr. embrayeur) Vezi definitia »