TRÍPLU¹, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus. Vezi definitia »

BACALOGLU, Emanoil (1830-1891, n. București), fizician, chimist și matematician român. Acad. (1879), prof. univ. la București. Participant la Revoluția de la 1848. Contribuții originale îndeosebi în geometrie și optică; importantă activitate pedagogică și de organizare a cercetării științifice. Vezi definitia »

BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle]. Vezi definitia »

BICÍCLU s.n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motrice. [Pl. -le, -luri]. / < fr. bicycle]. Vezi definitia »

CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj. Încincit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple. Vezi definitia »