MINARÉT s.n. Turn înalt de geamie. ♦ Element decorativ al unei clădiri în formă de minaret. [< fr. minaret, germ. Minarett, cf. tc. minaret, ar. minara]. Vezi definitia »

TESMOTÉT s.m. Titlu dat în vechea Atenă magistraților care păstrau legile. [< fr. thesmothète, gr. thesmothetes]. Vezi definitia »

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet) Vezi definitia »

GÉMET, gemete, s. n. V. geamăt. Vezi definitia »

PSEUDOESTÉT, -Ă s. m. f. fals estet. (< pseudo- + estet) Vezi definitia »