FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia]. Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE, înclinații, s. f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare. ♦ Fig. Vocație, atracție, dispoziție pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Vezi definitia »

MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie]. Vezi definitia »

ALEXÍE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie) Vezi definitia »

DECAPSULÁȚIE s.f. (Med.) Operație chirurgicală prin care se separă mai ales rinichiul din capsula sa; decapsulare. [Gen. -iei. / cf. fr. décapsulation]. Vezi definitia »