REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor) Vezi definitia »

DECUPATÓR s.n. Mașină de decupat. [După fr. découpeur]. Vezi definitia »

INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore]. Vezi definitia »

ESEIÓR s. m. pilot care încearcă avioanele noi în zbor. (< fr. essayeur) Vezi definitia »

ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit². – Șopti + suf. -tor. Vezi definitia »