REPELÉNT I. adj. 1. care respinge. 2. (fig.) antipatic, respingător. II. s. n. substanță care prin calitățile sale organoleptice (gust, miros) îndepărtează rozătoarele, insectele etc. (< it. repellente, (II) germ. Repellent) Vezi definitia »

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant. Vezi definitia »

PARTICULARIZÁNT, -Ă adj. care particularizează. (< fr. particularisant) Vezi definitia »

ÎNVĂȚĂMÂ'NT. s. n. 1. proces de instruire și educare în școală. ◊ (p. ext.) sistemul instituțiilor școlare dintr-o țară. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasă dintr-o experiență, dintr-un eveniment etc. (după fr. enseignement) Vezi definitia »

ODORIZÁNT s. m. substanță cu miros pătrunzător, care se introduce în conductele de gaz combustibil inodor pentru a semnala eventualele scurgeri ale acestuia. (< fr. odorisant) Vezi definitia »