PLANTÁR, -Ă adj. Al tălpii piciorului. [Cf. fr. plantaire]. Vezi definitia »

protospătár, protospătári, s.m. (înv.) comandant general al oastei, în special al călărimii (în orânduirea feudală). Vezi definitia »

AMÁR¹, (rar) amaruri, s. n. 1. Jale, tristețe; suferință, chin; necaz. ◊ Expr. A-și vărsa amarul = a-și povesti necazurile. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și mânca amarul (împreună) cu cineva = a duce trai (greu) împreună cu cineva. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai! 2. Mulțime, grămadă. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COȘBUC). – Lat. amarum. Vezi definitia »

CUADRICENTENÁR s.n. v. cvadricentenar. Vezi definitia »

TRAMCÁR s.n. Vehicul tras de cai, folosit în trecut pentru transportul în comun, în orașe. [< engl. tram-car]. Vezi definitia »