PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți]. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. Vezi definitia »

KEDÍV s.m. (Ist.) Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. [< fr. khédive]. Vezi definitia »

CONSEMNATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) în fragmente mici. – Din fr. comminutif. Vezi definitia »