MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge celulele. [< fr. cytolytique]. Vezi definitia »

SISÍFIC, -Ă, sisifici, -ce, adj. (Livr.) Care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice. – Sisif (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik. Vezi definitia »

GLAGOLÍTIC, -Ă adj. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici grecești, folosit în scrieri slave bisericești. (< fr. glagolitique) Vezi definitia »