SINGULATÍV, -Ă I. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif) Vezi definitia »

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif. Vezi definitia »

yzdCiv doors2.txt;6;6 Vezi definitia »

COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții. – Din fr. combatif. Vezi definitia »

EROZÍV, -Ă adj. care produce eroziune (1). (< fr. érosif) Vezi definitia »