ONIRÍSM s.n. (Liv.) Halucinație, delir care se înrudește cu visul; aiurare. ♦ Structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste. [< fr. onirisme]. Vezi definitia »

HELIOTACTÍSM s. n. heliotropism. (< fr. héliotractisme) Vezi definitia »

Turism ecologic(cu respectarea legislatiei in vigoare privind protectia speciilor de flora si fauna salbatica si a habitatelor) Vezi definitia »

EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. Vezi definitia »

EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme. Vezi definitia »