NEODARWINÍSM s. n. Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat, care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-darwinisme. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme. Vezi definitia »

TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme) Vezi definitia »

CONDIȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Tendință greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionnalisme. Vezi definitia »

NEUROTROPÍSM s. n. afinitate specială a unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. (< fr. neurotropisme) Vezi definitia »