VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme. Vezi definitia »

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme. Vezi definitia »

CVIETÍSM s. n. v. chietism. Vezi definitia »

IMATERIALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care neagă materia ca substanță de sine stătătoare, susținând că realitatea există numai ca percepții și idei. (< fr. immatérialisme) Vezi definitia »

PANNATURÍSM s. n. concepție potrivit căreia în afara realităților naturii nu există nimic altceva. (< pan- + naturism) Vezi definitia »