vis (vise), s. n. – 1. Înlănțuire de imagini în timpul somnului. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. vis, megl., istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu, prov., v. fr. vis. – Der. visa, vb. (a avea un vis), mr. nvisedz, visare, megl. visés, istr. misǫ, din lat. visāre, atestat (cf. Serra, Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud. bizare; visător, adj. (care visează, înclinat spre reverie); visătorie, s. f. (visare, fantezie, reverie), format după fr. rêverie. Visa este cuvînt de uz general (ALR, I, 73). Vezi definitia »

APOLÍS, apolise, s. n. (Bis.) Otpust. Vezi definitia »

SUBSCRÍS, -Ă s. m. f. subsemnat. (< subscriere) Vezi definitia »

MIMÉSIS s. n. principiu estetic, de origine platoniciană și aristoteliană, potrivit căruia arta este o rezultantă a imitării realității. (< gr. mimesis, imitație) Vezi definitia »

GRÁTIS adv. Fără plată, fără bani, în mod gratuit. ◊ Pe gratis = a) fără plată; b) fig. fără motiv, în mod nejustificat. – Din fr. gratis, lat. gratis. Vezi definitia »