EBRÁIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus) Vezi definitia »

MÁLIC adj.m. (Chim.; în sintagma) Acid malic = acid organic care se găsește în mere și în numeroase vegetale. – Din fr. malique. Vezi definitia »

MONOLÓGIC, -Ă, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. – Din fr. monologique. Vezi definitia »

GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique]. Vezi definitia »

ONOMATOPÉIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique]. Vezi definitia »