TEMATÍSM s. n. (fil.) 1. referire a unei teme la fenomenele pe care le include. 2. caracter al fenomenelor presupuse de o temă. (< fr. thématisme) Vezi definitia »

ONTOLOGÍSM s. n. doctrină care susține că este în natura omului să-l cunoască nemijlocit pe Dumnezeu. (< fr. ontologisme) Vezi definitia »

TUȚIORÍSM s.n. Tendință în teologia morală catolică de a obliga la interpretarea cea mai riguroasă a normelor care pot fi interpretate în mai multe feluri. [Pron. -ți-o-. / < it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur]. Vezi definitia »

NONCONFORMÍSM s. n. abatere conștientă de la regulile în uz, tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; anticonformism. (< fr. non-conformisme) Vezi definitia »

NARCISÍSM s.n. Dragoste exagerată, patologică, față de propria persoană. Vezi definitia »