CIMBRU s.m. 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; pop. lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală. Vezi definitia »

NEFELOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. [< germ. Nephelometer]. Vezi definitia »

MINIMÉTRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon de comparație. [< fr. minimètre]. Vezi definitia »

FOTOTENSIOMÉTRU s. n. aparat care înregistrează variațiile tensiunii arteriale pe cale fotografică. (< foto¹- + tensiometru) Vezi definitia »

MĂGÁRU formă verbală (probabil incorectă) în expr. v. mâna. Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! [DEX '98] Vezi definitia »