FÓRFOTĂ s. f. Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo; a forfoti. [Var.: fórfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv). Vezi definitia »

DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare]. Vezi definitia »

REUȘÍTĂ s.f. Izbândă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita]. Vezi definitia »

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »

babánă (-ne), s. f. – Oaie stearpă. – Var. băbană. Bg. babana (DAR). Vezi definitia »