ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. ♦ Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [< fr. albinisme, cf. lat. albus – alb]. Vezi definitia »

ITALIENÍSM s.n. 1. Element de jargon de origine italiană. 2. Curent lingvistic inițiat de I. Heliade-Rădulescu, care urmărea apropierea prin mijloace artificiale a limbii române de limba italiană. [Pron. -li-e-. / cf. fr. italianisme]. Vezi definitia »

NEOMARGINALÍSM s. n. denumire dată concepțiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice. (< neo- + marginalism) Vezi definitia »

STATÍSM s. n. Însușirea de a fi static. – Din fr. statisme. Vezi definitia »

SIBARITÍSM s.n. (Liv.) Lux și desfrâu. [< fr. sybaritisme]. Vezi definitia »