APOCÓPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa. Vezi definitia »

asudeálă, asudéli, s.f. (înv. și reg.) nădușeala dobitoacelor Vezi definitia »

STÓPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper]. Vezi definitia »

cateríncă (caterínci), s. f. – Flașnetă. – Var. cat(i)rincă, catarincă. De la un cîntec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cîntat la flașnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. šarmanka. Se consideră că rom. provine din rut., însă ar putea fi și formație rom., cu suf. -că. Vezi definitia »

MAXIMATÉCĂ s. f. colecție de ilustrate maxime, clasate după anumite reguli de maximafiliști. (< maximă + -tecă) Vezi definitia »