ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. Vezi definitia »

SUPRARENÍNĂ s. f. (Biol.) Adrenalină. – Supra- + renină (rar). Vezi definitia »

doapă, doape s. f. (peior.) femeie scundă și grasă. Vezi definitia »

SFĂNȚUIÁLĂ, sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. – Sfănțui + suf. -eală. Vezi definitia »

COTANGÉNTĂ, cotangente, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complemantar. – Din fr. contangente. Vezi definitia »