ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În expr.) Mușchi aductor = mușchi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Fr. adducteur (lat. lit. adductor, -oris). Vezi definitia »

SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator) Vezi definitia »

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »

EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur]. Vezi definitia »

tínctor, tínctori, s.m. (înv.) vopsitor. Vezi definitia »