CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »

BIOELECTROGENÉZĂ s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenți, ca urmare a diferenței de potențial între cele două puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneză) Vezi definitia »

posmăgeálă, posmăgéli, s.f. (reg.; despre oameni) slăbire accentuată, sfrijire, uscare, scofâlcire, posmăgire. Vezi definitia »

întunereceálă (întunericeálă), s.f. (pop., înv.) întuneric. Vezi definitia »

SÍRMĂ s.f. (Ant.) Mantie mare folosită în tragedia greacă de cei care aveau roluri de zei. ♦ Haină lungă cu trenă la vechii greci. [< fr., gr. syrma]. Vezi definitia »