STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic. Vezi definitia »

CÚFIC, -Ă adj. scriere ~ă = formă veche de scriere arabă, pentru caligrafierea Coranului. (< fr. coufique) Vezi definitia »

ENCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos) Vezi definitia »

METROLÓGIC, -Ă, metrologici, -ce, adj. Care aparține metrologiei, privitor la metrologie. – Din fr. metrologique. Vezi definitia »

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »