MONOFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. [Gen. -iei. / cf. gr. monos – unic, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

interjectie, folosita in general in situatia in care emitatorul vrea ca receptorul sa inteleaga ce doreste din reactia lui (bucurie, nervozitate, etc.) Vezi definitia »

IDIOSINCRAZIE 1. Termen preluat din vechea teorie umorală și însemnând inițial o constituție particulară a unui individ, datorită unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologică a unei persoane față de diverse substanțe (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoacă nici o reacție supărătoare la majoritatea indivizilor. Astăzi, fiind cunoscut ca este vorba de reacții alergice, termenul a iesit din uz;2. Idiosincrazie psihică – repulsie nemotivată față de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

a fi pe drojdie expr. a ajunge la fundul sacului, a nu mai avea nici un ban. Vezi definitia »

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »