EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. Vezi definitia »

cată-ceartă s.m. și f. (reg. înv.) gâlcevitor; scandalagiu, buclucaș. Vezi definitia »

ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. Vezi definitia »

PRÓBĂ s. f. 1. încercare; (examen de) verificare. ◊ metodă prin care se constată justețea unui calcul. ◊ (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< lat. proba, germ. Porbe) Vezi definitia »

zăbávă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi Vezi definitia »