DENDRÍTĂ s.f. 1. Prelungire a neuronului; dendron. 2. (La pl.) Depozite de minerale care apar sub formă arborescentă. [< fr. dendrite, cf. gr. dendron – arbore]. Vezi definitia »

ALOPSIHÓZĂ s. f. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului. (< fr. allopsychose) Vezi definitia »

cuță¹, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat. Vezi definitia »

FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă. Vezi definitia »

AUTOGRÉFĂ s. f. autoplastie. (< fr. autogreffe) Vezi definitia »