HIPOTONÍE s. f. 1. scădere a presiunii osmotice. 2. diminuare a tonicității musculare. (< fr. hypotonie) Vezi definitia »

DECIMÁȚIE s.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation]. Vezi definitia »

Interjectie Vezi definitia »

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. (după fr. sursaturation) Vezi definitia »

ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »