OSTEOPLASTÍE s.f. (Med.) Restabilirea pe cale chirurgicală a unui os distrus, cu ajutorul unor fragmente osoase, cu metal sau cu material plastic. [Gen. -iei. / < fr. ostéoplastie, cf. gr. osteon – os, plassein – a forma]. Vezi definitia »

dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »

peregrinomaníe, s.f. (înv.) plăcere exagerată de a călători. Vezi definitia »

RAHIANESTEZÍE, rahianestezii, s. f. Anestezie obținută în urma unei injectări, prin puncție, în canalul rahidian a unei substanțe anestezice; anestezie rahidiană. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. ráchianesthésie. Vezi definitia »

FOTOTROPÍE s. f. Fototropism (2). – Din fr. phototropie. Vezi definitia »