APARȚÍNE vb. III. intr. A ține de cineva sau ceva; a fi în posesiunea, în proprietatea cuiva. ♦ A ține de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizație etc.). [P.i. aparțin. / < fr. appartenir, după ține]. Vezi definitia »

IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație. Vezi definitia »

DENTIȚIÚNE s.f. v. dentiție. Vezi definitia »

OBTENȚIÚNE s. f. obținere. (< fr. obtention, lat. obtentio) Vezi definitia »

LONGLINE s.n. (Sport) Minge la tenis plasată în lungul liniei. [Pron. longlain. / < engl. long-line]. Vezi definitia »