RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction. Vezi definitia »

DISPARÍȚIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. [Gen. -iei, var. disparițiune s.f. / cf. fr. disparition]. Vezi definitia »

TOXITERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu ajutorul unor toxine; toxinoterapie. [Gen. -iei. / < fr. toxithérapie]. Vezi definitia »

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”. Vezi definitia »

ONICOMALACÍE s.f. Consistență moale a unghiilor. [Gen. -iei. / cf. gr. onyx – unghie, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »