Definita cuvantului copăcel
COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu copăcel
păcănél, -éa, păcănéi, -éle, s.m. și f. pl. (reg.) 1. (s.m.) brotăcel. 2. (s.f. pl.) cele două bețe de la războiul de țesut, cu capetele legate de câte o iță și cu mijlocul de prăjină. Vezi definitia »
Cel care trage cu urechea Vezi definitia »
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel. Vezi definitia »
BUNÉL, bunei, s. m. Bunic. – Din bun2 + suf. -el. Vezi definitia »
STEL2(O)-, -STÉL, -STELÍE elem. „cilindru central”. (< fr. stél/o/-, -stèle, -stélie, cf. lat. stela, gr. stele) Vezi definitia »