ȘTIINȚĂ s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science) Vezi definitia »

joimăríță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână. Vezi definitia »

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena. Vezi definitia »

EFLUÉNȚĂ s. f. emanație; scurgere. (< fr. effluence) Vezi definitia »

METALOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor; metalurgie prelucrătoare. [Gen. -cii. / < metalo- + tehnică]. Vezi definitia »