SILVANÍT s. n. Minereu de aur și de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenușie, cristalizat în sistemul monoclinic. – Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite. Vezi definitia »

NEBÂNTUÍT, -Ă, nebântuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg. – Ne- + bântuit. Vezi definitia »

COLUMBÍT s. n. niobit. (<fr. columbit) Vezi definitia »

ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite) Vezi definitia »

înjosorít, -ă, adj. (înv.) înjosit. Vezi definitia »