persoană care transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe.(art.1 alin.(2), LEGEA nr.219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor) Vezi definitia »

HEXAGRÁMĂ s.f. (Lit.) Reunire a șase litere. [< fr. hexagramme, cf. gr. hex – șase, gramma – literă]. Vezi definitia »

a prinde inimă expr. 1. a se înviora, a se însufleți. 2. a se înveseli. 3. a-și potoli foamea. Vezi definitia »

fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »

FÓDRĂ s. f. căptușeală din scânduri pe pereții care separtă încăperile unei nave. (< it. fodra) Vezi definitia »