STRĂROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. – Pref. stră- + română (după germ. urrumänisch). Vezi definitia »

REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora]. Vezi definitia »

VẤSLĂ¹, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo. Vezi definitia »

TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. scr. trnomet „târn¹ de măturat aria”. Vezi definitia »

BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Institut de credit care efectuează operații financiare. ◊ Bancă de emisiune = bancă învestită cu dreptul de a emite bancnote. 2. (La unele jocuri de cărți) Banii puși în joc de cel ce conduce jocul. – It. banca (fr. banque). Vezi definitia »