năém, năémuri, s.n. (adv. și reg.) plată; chirie. Vezi definitia »

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. Vezi definitia »

EDÉM s.n. (Med.) Umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sanguine în alveolele pulmonare. [< fr. oedème, cf. gr. oidema – umflătură]. Vezi definitia »

SUBSISTÉM s.n. Parte dintr-un sistem care apare de sine stătător într-un proces. [După fr. sous-système]. Vezi definitia »

SEMANTÉM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului), considerată ca purtătoare a sensului lexical. – Din fr. sémantème. Vezi definitia »