SIGISBÉU s.m. (Liv.) Cicisbeu. [<fr. sigisbée]. Vezi definitia »

ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »

BOURDIEU [burdiö], Pierre (1930-2002), sociolog francez. A studiat procesul transmiterii bunurilor culturale și modul în care integrarea acestora în „habitusuri” (limbaj, de ex.) asigură îndividului un statul determinat în viața socială („Sensul practic”, „Schița unei teorii despre practică”). Vezi definitia »

ciucéu, ciucéuri, s.n. (reg.) secure de crăpat lemne. Vezi definitia »

chischinéu s.n. (reg.) cârpă, pânzătură; tistimel (testemel). Vezi definitia »