STRÉTTO I. s. m. tehnică de compoziție, specifică muzicii baroce, care are în vedere intrarea unei a doua voci înainte ca prima să-și fi epuizat tema. II. adv. strângând, accelerând. (< it. stretto) Vezi definitia »

SETTECÉNTO s. n. sec. XVIII în arta și cultura italiană. (< it. settecento) Vezi definitia »

OMENT(O)- elem. „epiplon”. (< fr. oment/o/-, cf. lat. omentum, viscere) Vezi definitia »

PIRET(O)-, -PIREXÍE elem. „febră, stare febrilă”. (< fr. pyrét/o/-, -pyrexie, cf. gr. pyretos, pyrexis) Vezi definitia »

GENITO- Element prim de compunere savantă cu sensul „genital”. [Var. genit-. / < fr. génito-, cf. lat. genitalis]. Vezi definitia »