LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris. Vezi definitia »

sforí, sforésc, vb. IV (reg.; despre suprafețe de teren) a măsura cu ajutorul unei sfori. Vezi definitia »

pădurí, pădurésc, vb. IV (reg.) 1. a tăia lemne din pădure (pentru propria gospodărie). 2. (refl.; despre vița de vie) a crește mare și stufoasă. Vezi definitia »

píchiri!¹ interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă. Vezi definitia »

CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere). Vezi definitia »